Grupul de rezistență din comuna Nucșoara, județul Muscel (în prezent Argeș) s-a format în primăvara anului 1949. În iarna precedentă, lt. Toma Arnăuțoiu, originar din Nucșoara, a fost contactat de col. Gheorghe Arsenescu, și a discutat cu acesta de mai multe ori despre posibilitatea organizării unui grup de rezistență anticomunistă. Grupul urma să intervină pentru a neutraliza autoritățile locale în momentul când declanșarea anticipatului război dintre anglo-americani și Uniunea Sovietică ar fi deschis calea spre schimbarea regimului comunist din România.

În februarie 1949, col. Arsenescu, alertat de arestarea unor membri ai efemerului grup de la Dragoslavele inițiat de el în 1948, pleacă în grabă, împreună cu Toma Arnăuțoiu, la Nucșoara.

Aici li se alătură învățătorul Ion (Iancu) Arnăuțoiu, Petre Arnăuțoiu, respectiv tatăl și fratele lui Toma, învățătorul Alexandru Moldoveanu, preotul Ion Drăgoi și fiul acestuia, studentul Cornel Drăgoi ș.a. Împreună participă, în casa lui Petre Arnăuțoiu și în cea a lui Gheorghe și a Elisabetei Rizea, la primele întâlniri cu cei care vor face parte din grup sau îl vor sprijini cu alimente, îmbrăcăminte, arme și muniție. În luna martie, în momentul plecării în munți, grupul era format din 16 membri, dintre care patru femei. Deoarece nu se putea ascunde ușor de trupele de securitate care începuseră să scotocească zona, dar și din cauza diferențelor de opinie în legătură cu tactica ce ar fi trebuit adoptată, grupul s-a scindat în iulie 1949; o parte dintre membri au rămas împreună cu col. Arsenescu, iar ceilalți sub conducerea lui Toma Arnăuțoiu.

În noiembrie 1949 col. Arsenescu părăsește grupul și va sta ascuns până în anul 1960, când va fi arestat și condamnat la moarte.

Urmărit neîncetat timp de nouă ani, grupul din ce în ce mai restrâns, rămas sub comanda lui Toma Arnăuțoiu, se va confrunta direct cu trupele de securitate, o parte dintre membrii săi fiind arestați sau uciși.

Erau urmăriți și prietenii sau rudele lor. Securitatea a făcut numeroase arestări în rândul acestora, a interceptat scrisori, a instalat echipament de ascultare în casa lui Ion Arnăuțoiu și a altor urmăriți, a racolat zeci de informatori și agenți, a folosit metode infame pentru a înșela buna credință a oamenilor, totul cu scopul de a obține informații care să ducă la prinderea grupului.

Din grup au supraviețuit, într-o ascunzătoare săpată în stâncă pe înălțimea Râpele cu brazi, lângă satul Poenărei : frații Arnăuțoiu, Constantin Jubleanu, Maria Plop, o tânără refugiată din satul natal de pe Prut la intrarea trupelor sovietice în țară, care lucrase la familia Arnăuțoiu înainte de a se alătura partizanilor, precum și copilul ei și a lui Toma Arnăuțoiu.

Punând în practică un plan de șantaj și racolare a lui Grigore Poenăreanu, fost coleg de școală al lui Toma Arnăuțoiu, plan în care locțiitorul șefului Direcției Securității Pitești, cpt. Nicolae Pleșiță (ulterior ajuns general), a avut un rol important, Securitatea a reușit să-i prindă.

La 20 mai 1958, frații Arnăuțoiu au coborât din ascunzătoare la casa lui Grigore Poenăreanu pentru a ridica diverse lucruri. Știind de întâlnire, Securitatea i-a trasat lui Poenăreanu misiunea de a le oferi țuică, în care fusese pus un tranchilizant puternic. Odată îndeplinită misiunea, trupele de intervenție aflate în preajmă au putut să-i prindă pe cei doi și apoi i-au obligat să le indice locul ascunzătorii în care rămăseseră Maria Plop, copilul și Constantin Jubleanu.

Aceștia au fost somați să se predea. Maria Plop a coborât pe o scară de frânghie cu copilul în brațe. Constantin Jubleanu a tras asupra trupelor de securitate, fiind ucis în schimbul de focuri. Arestații au fost duși la sediul Securității din Pitești și anchetați timp de un an.

Tribunalul Militar al Regiunii a II-a i-a condamnat la moarte pe frații Arnăuțoiu, dar și pe alți 14 oameni (trei preoți, patru învățători, oameni înstăriți, țărani săraci, ciobani) care i-au ajutat timp de nouă ani, cât au fost urmăriți.

Marea Adunare Națională (cum s-a numit Parlamentul României în perioada comunistă) a respins cererile de comutare a pedepsei capitale, cei 16 fiind executați la penitenciarul Jilava în noaptea de 18 spre 19 iulie 1959.
Maria Plop a fost condamnată la închisoare pe viață, iar părinții fraților Arnăuțoiu au primit sentințe de 18 și, respectiv, 10 ani de temniță grea. Toți trei au decedat în penitenciar. Sora fraților Arnăuțoiu și sătenii care i-au ajutat și au supraviețui condițiilor de detenție au fost grațiați în 1964, anul în care au fost eliberați aproape toți deținuții politici.

Ioana, fiica lui Toma Arnăuţoiu și a Mariei Plop, a fost dusă la un orfelinat. După doi ani a fost adoptată de o familie din București. Ioana avea să descopere cine au fost părinții ei naturali abia după 1989. Pe baza dosarelor Securității și a fotografiilor păstrate în arhiva CNSAS, completate cu mărturii ale unor supraviețuitori, Ioana a putut să reconstituie istoria grupului Arnăuțoiu.